Aiurea,a venit toamna si o sa incep sa incep cu povestile aberante .. Pe aleile inguste s-a asternut un covor subtire de frunze aramii si galbene. Mireasma pomilor ce isi arunca treptat patura de frunze domnea pe aleea intunecata. Sunetul pasilor mei era unica disturbare a linistii. In fata, El ma astepta cald si bland ca intotdeauna. Ma astepta zambind, incercand sa anticipeze clipa in care ma voi arunca la pieptul lui.
Picioarele mi s-au afundat in frunze, iar ritmurile de reggae mi-au inundat urechile. Am simtit o usoara usurare, brusc m-am simtit ca un fulg, iar calcaiele mi s-au ridicat de pe pamant. Am inceput sa topai printre frunzele cazute pe asfaltul rece.
O boare adia si mi-a umplut narile de mirosul voluptos si cald al noptii tomnatice. Eram drogat, mintea imi plutea necontrolat printre ganduri iar trupul imi levita.
A venit toamna! A venit toamna si in mine! Si tie iti va place : sa simti cum viata curge prin mine, sa vezi cum ochii mi se ingalbenesc, cum chipul imi devine argintiu, cum ma imparti din ce in ce mai des cu ea. Cateodata imi pare rau ca trebuie sa ma imparti mereu cu ea, ca nu ma poti avea doar pentru tine! Dar altedati te invidiez. Te invidiez si te iubesc. Poate a venit toamna si in tine, caci parul tau deja a dobandit mirosul nucilor cazute pe pamant.
Poate a venit toamna peste toate sufletele, si vom juca cu totii “dansul frunzelor” si al tortelor aprinse in noaptea cu adieri suave de vant… poate, poate, poate…
Dar in voi,in voi ce trezeste toamna?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu